Română (România)English (United Kingdom)Serbian

Traseul Revolutiei din Decembrie 1989

Timişoara este oraşul în care, în data de 15 decembrie 1989, s-a declanşat revoluţia care avea să ducă la înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu şi a regimului comunist din România.
 
În ziua de 20 decembrie 1989 Timişoara a fost declarată primul oraş  liber de comunism din România.

Cum a început totul:
revol-ro-smÎn decembrie 1989, evacuarea forţată a pastorului protestant maghiar Laszlo Tokes a dat naştere unui protest de mică amploare, în faţa bisericii din Piaţa Sf. Maria din cartierul Iosefin. Situaţia s-a încins rapid, acestui protest alăturându-i-se românii şi celelalte etnii din oraş, într-un gest de solidaritate dincolo de apartenenţa etnică. Au început marşurile prin oraş pentru a “scoate lumea din case”. S-a ajuns rapid la ciocniri violente şi lupte de stradă cu forţele de represiune (armata, miliţia şi securitatea), protestatarii atacând sediul local al Partidului Comunist.

Ceauşescu a ordonat deschiderea focului pe 17 decembrie 1989, iar ordinul a fost executat. Până în ziua de 22 decembrie, ziua în care regimul lui Ceauşescu a căzut oficial, la Timişoara muriseră 73 de oameni, iar câteva sute de oameni fuseseră răniţi.

Masacrul nu a avut loc doar în centrul oraşului. Mai mult de jumătate dintre martiri au căzut în cartierele de blocuri, locuite majoritar de muncitorii marilor uzine socialiste. Au avut loc adevărate lupte de stradă, cu tancuri ce-i goneau pe revoluţionari şi cu folosirea armamentului de război. Se mai întâlnesc şi azi cruci ale eroilor în cartierele de blocuri ale “Epocii de Aur”.

Masacrul de pe 17 decembrie a dus la mobilizarea întregului oraş. În final, armata a refuzat să mai tragă şi, în momentul în care şi Bucureştiul s-a alăturat protestelor pe data de 21 decembrie, sfârşitul regimului era iminent. Totuşi, în confuzia generalizată de după 22 decembrie, încă 20 de persoane au fost ucise şi alte 73 rănite. Pe lângă aceştia, aproape 1000 de timişoreni au petrecut câteva nopţi în închisoare, mulţi fiind anchetaţi „cu mijloace specifice”.

Traseul Revoluţiei

În acest tur prin centrul Timişoarei pornim pe urmele evenimentelor  din decembrie 1989, răspunzând unor întrebări concrete: „ce s-a întâmplat?”, „când?”, „unde?”, dar şi pe urmele revoluţionarilor – eroi moderni, în sensul cel mai clasic al cuvântului. Asociaţia Memorialul Revoluţiei a ridicat mai multe monumente, ce punctează locurile fierbinţi ale acelor zile:Harta traseu Revolutie

Pornim din cartierul Iosefin, în apropierea Piaţei Maria , de la 1 Biserica reformată (calvină) şi casa parohială– intrarea în clădire este dinspre Str. Timotei Cipariu, unde încă din 14-15 decembrie s-a strâns un grup de enoriaşi pentru a-l proteja pe pastorul Tökes Laszlo in faţa evacuării forţate. Acesta pastor era un critic al regimului, dar el slujea o comunitate destul de mică. Pe data de 16 mulţimea – deja majoritar formată din români, a început să se agite, a fost blocată circulaţia. Nu departe de Piaţa Maria, în Piaţa Mocioni (Küttl), se află unul din multele monumente dedicate acelor zile: „Biserica Plângătoare“ (aut. Marian Zidariu), într-o nişă exterioară a turnului bisericii ortodoxe.

De la Piaţa Maria înaintăm pe direcţia centrului oraşului spre 2 Podul Traian – practic primele lupte s-au dat în zona acestui pod, căci în seara de 16 dec. au fost trimise trupe pentru a dispersa mulţimea strânsă la biserica reformată. După primele ciocniri din seara de 16 decembrie de aici au pornit coloane de oameni sa "ducă vestea" Revoluţiei în marile cartiere, dar şi la "judeţeana de partid" (actuala prefectură).

3-piata vict-rev-smallDincolo de pod ajungem curând la 3  Piaţa Victoriei.  Zona dintre primărie şi catedrală este una dintre cele mai „fierbinţi” pe harta Revoluţiei – încă din noaptea de 16-17 dec. lumea a început aici să se organizeze, iar pe parcursul zilei de 17 au avut loc mai multe episoade violente; după-amiaza aici a început să se tragă, mulţimea s-a refugiat prin parcuri; seara s-a tras din nou, fără somaţie. După baia de sânge din data de 17, pe data de 18 în zona catedralei începeau din nou să se adune manifestanţi – din nou s-a deschis focul – chiar asupra oamenilor strânşi pe treptele catedralei (au rezultat morţi şi mulţi răniti). Astfel se explică monumentele de aici; unele plăci comemorative ale victimelor sunt plasate direct pe zidul bisericii, lângă intrare, iar în faţa catedralei se observă monumentul modern Crucificare. În apropiere, în scuarul din spatele cinematografului de vară se află 4 Fântâna Martirilor sculptată de Victor Gaga.

De partea cealaltă a Pieţei Victoriei (care şi-a căpătat numele în urma acestor evenimente) se află  5 Opera. În ziua de 20 dec. piaţa a fost ocupată complet de mulţimea de oameni (armata nu a mai tras, practic întregul oraş era pe stradă), de la balconul Operei s-a formulat o listă clară de revendicări. Se cerea retragerea lui Ceauşescu şi judecarea celor vinovaţi pentru crimele din zilele anterioare.
Vis-a-vis de Operă, pe frontonul palatului Löfler, se văd încă şi azi urmele
gloanţelor trase pe 17 decembrie. În piaţă a fost ucis şi profesorul de muzică
Csizmarik Ladislau – acesta împărţea oamenilor texte cu cântece patriotice.
6-martirii-smallÎn parcul din spatele Castelului Hunidade (Muzeul Banatului), înspre Hotel Central, se află monumentul 6 Martirii al cunoscutului sculptor Peter Jecza.

Trecem printre Operă şi Hotel Timişoara – în parcarea hotelului s-au dus lupte violente, la fel ca şi în  Piaţa „Timişoara 700”. Pe soclul monumentului 7 „Omul ţintă a lui Bela Szakács (în scuarul din faţa bisericii mizericordienilor) sunt trecute numele a şase eroi ucişi în zonă (cei răniţi au fost mult mai mulţi). Şi familia unui dintre martiri a ridicat un mic monument pe porţiunea rămasă aici din zidul cetăţii.

Ne îndreptăm spre 8 Piaţa Libertăţii. Zona aceasta, împreună cu străduţele înguste dimprejur a fost scena unui război de stradă în adevăratul sens al cuvântului – se relatează cazul unui tanc care fugărea manifestanţii prin piaţă. Manifestanţii avansau şi se retrăgeau alternativ pe şi de pe străduţe. Pe zidul comandamentului militar (partea dreaptă a pieţei) se află placa memoriala a unuia dintre martiri – în această femeie s-a tras de la mică distanţă, fără somaţie, ea şi soţul ei fiind atinşi de gloanţe. În apropiere, pe Str. Oituz nr. 2B se află muzeul "Memorialul Revoluţiei" –(muzeul a fost situat pe str. Emanuil Ungureanu,
noua adresă e în apropiere, pe str. Oituz, aproape de Facultatea de Arte Plastice).
Acesta e locul în care se păstrează material documentar despre evenimentele
acelor zile – nu 7-omul tinta-smalldoar din Timişoara, ci din întreaga ţară. O mică parte din acest material este sintetizată într-un scurt film documentar. Sunt multe materiale de văzut (puteţi lua în calcul 1-2 ore pentru o vizită); iar domnul Orban, sufletul acestui aşezământ, este unul dintre cei răniţi în Piaţa Libertăţii. Monumentele menţionate până acum au fost ridicate prin grija acestei fundaţii, care luptă pentru ca memoria eroilor Timişoarei să rămână în conştiinţa locuitorilor.

Continuăm spre Piaţa Sf. Gheorghe, episod în luptele de stradă amintite. 10 Monumentul "Sf. Gheorghe" (al Silviei Radu, soclu Ş. Călărăşanu) face parte din seria monumentelor dedicate Revoluţiei. din 1989.  Pe soclu sunt trecute numele celor zece copii ucişi în acele zile; doi dintre ei au murit la vârsta de doar doi ani...

Ceva mai departe, în faţa Hotelului Continental, monumentul 11 Evoluţieaminteşte de luptele purtate de manifestanţii ce voiau să ajungă la 12 fostul sediu judeţean al P.C.R. (actuala prefectură). Acesta a fost ţinta unor adevărate asedii din partea revoluţionarilor încă din noaptea de 16 dec. - o piramidă umană se formează pentru a smulge stema partidului de pe zid – o primă victorie simbolică a 10-sf gheorghe-smalloraşului! Apoi, pe data de 20 dec. manifestanţii intră în clădirea deja devastată pentru „tratative” cu primul-ministru; bulevardul din faţă era ocupat de mii de oameni, armata pierduse practic deja controlul.  Deoarece primul-ministru nu avea nici o putere de decizie, timişorenii au hotărât să îşi continue protestul de masă până la căderea dictatorului Ceauşescu. O placă memorială fixată pe prefectură aminteşte de aceste evenimente.

Pentru a împiedica accesul la sediul partidului dinspre Complexul Studenţesc au fost instalate trupe şi la 13 Podul Decebal. Acesta a fost un punct cu mulţi morţi şi răniţi în trista zi de 17 Decembrie 1989. Şapte oameni dintre cei porniţi spre obiectivul strategic „sediul P.C.R.” au murit, cei răniţi au fost de ordinul zecilor; unul dintre răniţi îşi aminteşte: „S-a tras cam trei-patru minute, foc continuu”. Aici s-a înregistrat şi prima victimă a Revoluţiei. În faţa Băilor Neptun se află 14 Monumentul „Pietáal lui Peter Jecza.

Cu acest monument încheiem turul de oraş pedestru propus. Însă la o distanţă mică de Palatul Neptun, continuând în direcţia de mers, se află Piaţa Traian, unde se găseşte monumentul "Clopotul", realizat de Ştefan Călăraşanu, dedicat luptelor duse (şi) în acest cartier.

Însă de departe cel mai important punct dedicat eroilor Revoluţiei este 15 "Complexul Memorial" din Cimitirul Eroilor din Calea Lipovei. Crucile de acolo sunt simbolice – 42 dintre victime au fost transportate în secret la Bucureşti unde au fost incinerate;  familiilor lor li s-a dat explicaţia că aceşti oameni "au fugit peste graniţă".

Trebuie neapărat spus că lupte soldate cu victime nu au fost doar în zonele centrale ale oraşului. S-au purtat lupte grele în cartierele de blocuri: Calea Girocului, Calea Lipovei, Calea Buziaşului etc. Practic întregul oraş a constituit câmp de luptă între populaţie şi forţele de represiune: armată, miliţie (poliţia comunistă) şi poliţia secretă („Securitatea”). De aceea există şi alte monumente ridicate de catre Asociaţia Memorialul Revoluţiei, realizate în locuri în care s-au desfăşurat lupte în decembrie 1989. Ele  nu sunt cuprinse pe harta ataşată, nefiind situate în zona centrală. Ele pot fi văzute în mai multe locaţii din Timişoara:  

  • "Deschidere" - o creaţie a celebrului sculptor german Ingo Glass (timişorean din nastere), pe Calea Martirilor, în scuarul de unde începe bulevardul. În zonă s-au dat lupte sângeroase cu forţele trimise pentru represiune de la unitatea militară din Giroc; locuitorii de pe Calea Martirilor (fostă C. Girocului) au capturat şase tancuri ale armatei – însă 14 persoane au fost ucise.
  • Ceva mai aproape de centru se afla monumentul omagial al studentilor (aut. Stefan Kelemen), în Complexul Studenţesc pe Str. Cluj.
  • La polul opus al oraşului, pe Calea Lipovei gasiti "Eroica" (artist Paul Vasilescu).
  • Iar pe Bvd. Take Ionescu se află statuia dramatică a unui "Învingător", creat de Constantin Popovici.


    Detalii: Monumentele ridicate de  Asociaţia „Memorialul Revoluţiei 16-22 Decembrie 1989”

Cauta in site

logo-romana-1

Evenimente în Timișoara

<<  Iunie 2017  >>
 Lu  Ma  Mi  Jo  Vi  Sâ  Du 
   
  

Fotografii din Timișoara

Fotografii din Banat

Vremea

Cloudy

24°C

Timișoara

Cloudy

Curs valutar

 

european-cities-marketing-logo

Pentru  informaţii despre  celelalte  programe finanţate  de  Uniunea  Europeană în România,  ca şi  pentru informaţii detaliate privind statutul de membru al României în  Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi adresa web a Reprezentanţei Comisiei Europene în România.

Acest site web nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Comisiei Europene. Răspunderea privind corectitudinea  şi coerenţa informaţiilor prezentate revine iniţiatorilor site-ului web.
ukash
elektronik sigara
elektronik sigara e sigara
elips c elektronik sigara
oyunlar oyna