Muzeul Național de Artă - Palatul Baroc

A fost construit în stilul baroc austriac, cu unele detalii rococo. Adăugirile din secolul al XIX-lea au fost înlăturate în timpul restaurării din secolul al XX-lea. Parterul este tratat ca un soclu cu bosaje (proeminențe), care sustine  etajul I si II. Etajele prezintă o fațadă ritmată de pilaștri pe două niveluri, formând așa numitul „ordin colosal“. Capitelurile corintice constituie o compoziție tipică pentru arhitectura palatelor baroce vieneze  din secolul al XVIII-lea.

În 1752, aici funcţiona Casa Camerală a Banatului Timișan, iar în 1754 clădirea adăpostea şi locuinţa preşedintelui Administraţiei Ţării. În 1779, era Casa Comitatului, iar în 1848 – 1860, Sediul Ţării de Coroană-Voivodina Sârbească şi Banatul Timişan, în aşteptarea finalizării Palatului Dicasterial.

Începând din 1860 devine din nou Casa Comitatului. Între 1885 – 1986 se refac mansarda şi feroneria,  arhitect fiind Jacques Klein.  Din 1919 palatul devine prefectură a judeţului Timiş-Torontal. La mijlocul sec. al XX-lea găzduia Institutul Agronomic.

Începând din 1979 clădirea a fost restaurată ca muzeu, de arh. Serban și Doina Sturdza. Începând din 1984 este Muzeu de Artă. În 2006, inaugurat ca Muzeu de Artă al Banatului. Din 2020, are denumirea Muzeul Național de Artă Timișoara. 

Sala mare de la etaj a găzduit festivităţi prilejuite de vizita unor impăraţi, regi şi prelați, dar şi a unor importanţi oameni de cultură, cum au fost muzicienii Franz Liszt, Johannes Brahms, Pablo Sarasate, George Enescu ș.a.

Interioarele sunt foarte elegante şi bine restaurate – în mod deosebit scările. Le puteţi vedea vizitând colecţiile muzeului. Şi subsolul este renovat, se păstrează aici şi o fântână interioară din sec. al XVIII-lea.

Este utilă această pagină?